I bag to differ! Interviu cu Bisector Studio despre geanta Robinson.

iunie 1, 2016 by upsidedownro - Niciun comentariu

Geanta Robinson este un produs realizat în atelierul Upside Down, iar designul este conceput de Alexandra Ghioc, designer, și de Radu Carnariu, artist vizual, la Bisector Studio. Au fost multe întâlniri, discuții, modificări pentru ca geanta să ajungă în forma de acum, iar despre parcursul ei, de la ideea inițială și ceea ce a mai intervenit pe parcurs, ne-au povestit cei doi artiști într-un interviu.

Cum a început colaborarea dintre Upside Down și Bisector Studio?
Alexandra: Prin Iustin Șurpănelu, artist, video maker, care mai colaborase cu Upside Down. Andreea căuta un designer de produs, iar Iustin ne-a recomandat pe noi, chiar dacă atunci nu exista eticheta de Bisector Studio, ci doar entitatea.
Radu: Ne-am întâlnit cu Andreea și am primit tema pentru un produs care să fie și geantă, și rucsac, dar nu era încă targetată pentru laptop de 13 inch, era o geantă rucsac de laptop. Ne învârteam în jurul dimensiunii de 15,6 inch, cam asta era la început. Tema era aceeaşi: geanta să se transforme în rucsac.
Cum aţi primit această temă? Aţi simţit-o ca pe o provocare? Vi s-a părut ceva dificil de realizat?
Radu: Am văzut-o ca pe o provocare mare pentru că toată zona design-ului de genţi în general este mai mult decât saturată. Aproape că nu mai ai ce să inventezi. A trebuit să apelăm la alt tip de abordare creativă.
Alexandra: De asta e foarte faină meseria asta de designer, pentru că tot timpul ai de a face cu proiecte noi: dimineaţă faci un rucsac pentru laptop, după amiază lucrezi la o lingură, trei zile lucrezi la un suport de pantofi şi asta presupune că ai nevoie de o documentare destul de serioasă în toate domeniile. Şi atunci înveţi multe din fiecare proiect. Până acum, nici eu, nici Radu nu am mai făcut nimic legat de genţi.

La ce anume făceaţi design înainte?
Alexandra: Mai mult axat pe partea de mobilier şi pe partea de produse electronice, adică sub nici o formă nu ne-am imaginat că urmează să facem o geantă, dar am construit-o aşa cum am fi construit o supracarcasă pentru un laptop.
Radu: Sunt vreo șapte sau opt concepte diferite pentru tema asta şi în final am ales doar unul.
Alexandra: Da. Adică le-am prezentat pe toate şi le-am lăsat pe fete să aleagă care li se pare soluţia cea mai bună.

Ce concepte mai erau înainte?
Radu: Multe năstruşnicii. Mai era un soi de geantă Slim concepută în oglindă. Practic erau două volume unite pe partea inferioară care se puteau plia parţial astfel încât în zona rezultată liberă să poţi depozita o haină, o umbrelă.
Alexandra: Aveai un compartiment dominant pentru laptop, încă un dreptunghi, să îi zicem aşa, unde îţi puneai alte obiecte, iar dacă voiai le puteai despărţi şi între ele, în spaţiul respectiv, îţi puneai haina. Dintre conceptele pe care le-am prezentat cam toate aveau o inovaţie şi asta e foarte important pentru orice designer, pentru că lumea înţelege designul doar legat de partea asta estetică, când de fapt designul presupune multă inovaţie: structurală, funcţională, care nu ţine doar de forme. Designul nu face doar forme frumoase. Un designer găseşte anumite probleme şi încearcă să le soluţioneze într-un anumit fel.

Şi încearcă să-i găsească şi funcţionalitatea.
Alexandra: Tot timpul!
Radu: Mai ales la o temă atât de grea. Toată lumea spune „geantă, eeh… mai avem, găsim…”. Cei care produc laptopuri de obicei oferă şi serviciul ăsta la un moment dat. Şi e şi greu să te baţi cu astfel de companii care lucrează cu aparatură la standardele cele mai înalte. Noua provocare a fost chiar faptul în sine: conceptul de upside down, upcycling-ul.
Alexandra: Da, ne place foarte mult iniţiativa celor de la Upside Down. Îmi place să cred că mai toate proiectele în care ne-am implicat au şi o miză socială, în sensul în care proiectele sau manufacturierii cu care lucrăm sunt locali şi chiar aduc un plus societăţii, au o cauză bună şi merită să existe pe piaţă, au o destinaţie finală extraordinară cam toţi. La fel s-a întâmplat şi cu Upside Down, iar adevărul este că ne-am înţeles foarte bine din primele clipe cu ei şi ni s-a părut fain, chiar dacă nu am mai avut experienţa anterioară a unei genţi. Dacă am fi avut-o, n-ar fi fost la fel rezultatul.
Radu: Mai ales că tipul ăsta de abordare şi de colaborare pică în contrasens cu designul corporate şi normal că te atrage. Ai resurse minime, oameni puţini, dar creativi din care trebuie să iasă ceva.
Alexandra: Când iniţiativa e mai mare decât resursa, atunci e grozav.

Ideea suportului de cafea nu era inițial în plan. Cum v-ați gândit la asta?
Alexandra: Când am plecat de la întâlnirea cu fetele de la The Grape, cu Andreea şi cu Roxana, eram pe trecerea de pietoni, îmi amintesc exact momentul şi mi-a picat fisa: eşti foarte aglomerat şi ai tot timpul mâinile ocupate, vrei să-ţi plăteşti un bilet de tramvai, ai un pahar de cafea „to go” în mână sau în general ai paharul de cafea şi vrei să răspunzi la telefon. Ai nevoie de ambele mâini şi nu ai cum să le foloseşti. Pentru o perioadă destul de limitată ai soluţia asta de a poziţiona temporar paharul în spaţiul suport. Iniţial nu îmi era foarte clar cum o să fie implementată treaba asta, ştiam doar că ar fi o idee foarte practică de produs. După care am început, după ce m-am întâlnit cu fetele, o documentare foarte serioasă despre dimensiuni – o dată pe dimensiunile laptopului ca să ne dăm seama cam ce gabarit o să aibă şi pentru încărcătoare la fel, apoi pasul doi a fost documentare pe piaţa concurenţială. Am făcut un research să vedem cum au rezolvat anumiţi manufacturieri anumite probleme. Asta e o chestie absolut necesară pentru că altfel nu poţi să vii cu o inovaţie până nu cunoşti ce s-a realizat până la tine. Am căutat producătorii mari şi după ce am tras concluziile, ne-am apucat de schiţat. O parte din schiţe, spre exemplu, le-am găsit la alţii şi am renunţat la idei, nu neapărat pentru că ar fi un conflict legal, ci pentru că ţine de etica meseriei. Noi, dacă găsim ideea implementată în altă parte într-o anumită formă, nu o mai implementăm. Asta e o regulă pe care o respectăm tot timpul. Nu e suficient să găseşti un lucru şi să ţi se pară ideea bună, să mai schimbi doar două unghiuri, două raze, două culori şi spui „Ăsta e produsul meu”.
Radu: Sunt o serie de idei, mai bine zis de procese de soluţionare a unor probleme care se identifică. E posibil să-ţi vină o idee, să o ai pe caietul de schiţe şi să vezi într-o săptămână că e implementată în altă parte şi să ai senzaţia că lumea-i nedreaptă, dar este foarte bine când se întâmplă astfel de lucruri. Chiar dacă e foarte bună ideea ta, să renunţi la ea pentru că deja există.
Alexandra: Trebuie să fii diferit, dar nu neapărat diferit de dragul de a fi altfel, ci pur şi simplu de a avea o soluţionare nouă pentru o anumită problemă.

De ce v-aţi gândit la denumirea Robinson?
Radu: Plecasem de la o idee de-a Alexandrei de a inversa conceptul de spaţiu de depozitare de la interiorul genţii în afară, din mai multe motive. Unul din ele ar fi accesibilitatea. Al doilea element motivaţional şi inspiraţional a fost cumulul de gesturi pe care îl facem aproape inconştient atunci când se adună lucruri care sunt în imediata vecinătate şi de care avem nevoie.
Alexandra: De exemplu, cum era personajul Robinson Crusoe.
Radu: Am zis că ar fi interesant să generăm un concept de geantă, i-am spus noi „decompoziţională”, cât să-ţi poţi ataşa un element sau mai multe elemente de depozitare exterioare, în funcţie de necesităţi. Adică să ai şi o oarecare libertate de customizare.
Alexandra: Iar soluţia asta o să se şi implementeze. Îţi comanzi baza genţii şi poţi să-ți cumperi buzunare separat. E foarte interesant că implici şi imaginaţia celui care vrea să cumpere. Mi se pare obligatoriu în zilele noastre să incluzi şi componenta asta în produs.
Radu: Există o iluzie a individualizării.
Alexandra: Da, sună urât, dar e o realitate. Oamenii trebuie lăsaţi să-şi aleagă. Nu mai e vremea când există un designer „dictator” care lansează un concept, iar după aia toţi oamenii îşi asumă acel produs şi se identifică 100% cu el. Eu cred că oamenii sunt în esenţă liberi. Pentru mine ăsta e viitorul. Designul e expresia timpului.

Ce dificultăți ați întâmpinat în procesul de concepere al genții?
Alexandra: Eu cred că nu prea funcționează de la distanță, designerul să stea în turnul lui de fildeș, să arunce o schiță, și după aia oamenii să implementeze așa cum ai conceput tu pentru că nu e fezabil. Trebuie să înțelegi materialul, tehnologia, trebuie să fii acolo. Niciodată ceea ce se întâmplă în schiță nu e ceea ce se întâmplă în realitate, așa că trebuie constant să te adaptezi, să găsești un compromis între ceea ce se poate tehnologic și din punctul de vedere al materialelor și ceea ce crezi tu că e ok pentru designul produsului efectiv. Nu ai cum să le intuiești, indiferent cât de experimentat ai fi, iar asta e în funcție de manufacturierul cu care lucrezi. Sunt tot felul de probleme și nu funcționează așa, tu trimiți o schiță, iar lucrurile se așază. Dacă nu există întâlnirile constante de verificare a proiectului, de ajustări pe parcurs, de compromis, există riscul ca persoana care implementează să facă așa cum crede ea că e bine și de multe ori nu se înțelege filosofia. La noi nu a fost cazul pentru că am avut norocul să o cunoaștem pe Olivia care are un background cultural și artistic în spate și a fost un limbaj comun.

Cum ați reușit să adaptați design-ul genții materialului pe care trebuia lucrat?
Alexandra: Am făcut multe iterații cu geanta.
Radu: Aici Olivia Alexandriuc, care a proiectat geanta, s-a străduit să adapteze un concept ideal la niște soluții bazate pe tehnologia și filosofia lor. Nu e lucru ușor să lucrezi pe poliplan, orice mergea mai ușor. E foarte dificil din multe puncte de vedere.
Alexandra: După ce ai făcut schița se realizează o machetă, un prototip, apoi se face seria 0. Seria 0 presupune o serie limitată de produse, dar care este realizată seria 0 cu procese industriale, dar pe serie mică ca să vezi ce se întâmplă cu obiectul, se face efectiv producția.

Voi doi colaborați pe plan profesional, dar aveți și o relație. Cum se îmbină lucrurile astea două? Cum lucrați împreună?
Radu: Ne contrazicem foarte des, dar rezultă o contradicție creativă.
Alexandra: Eu am mai lucrat în echipă și cu alți oameni, dar singura colaborare pe care am avut-o cu adevărat reușită pe plan profesional a fost cu Radu. O dată că ne înțelegem unul pe altul din câteva cuvinte, și pentru că e sentimentul ăla că te poți baza oricând pe persoana de lângă, un lucru care în mod normal într-o echipă în care e doar ceva colegial nu ai cum să intervii. Noi lucrăm oricând, și la două noaptea.
Radu: Venim din zone oarecum diferite, și generăm complementarități. Cred că e important să fie domenii cât de cât diferite. Trebuie să fie ca într-o reacție chimică, să ai un acid și o bază. Eu, ca artist vizual, prin colaborarea cu Alexandra, am reușit să câșting coerență mentală mai mare. Să gândesc mai bine anumite strategii sau modalități de implementare a unui proiect. Mă ajută mult colaborarea asta pentru că am mult mai multe idei, mai diverse, am extins conceptul de limbaj vizual, m-am scuturat definitiv de orgoliile profesionale, oricare ar fi fost ele în domeniu.

Care e povestea Bisector Studio?
Alexandra: Bisector Studio există de doi ani, într-o formă sau alta, dar numele îl are de două luni. Denumirea se bazează pe ideea de a găsi un nume original, internațional, care să reflecte cele două sectoare, artistic și de design, care până la urmă fac corp comun, bisector.
Radu: Deși bisectoarea împarte în două, unghiul rămâne același. Noi vrem să ne poziționăm la distanța dintre cele două domenii, în zona în care se generează ideile, care se pot manifesta la un moment dat prin proiecte artistice sau prin evenimente printr-un caracter artistic pronunțat. Ne interesează modul în care creativitatea celor două domenii poate fuziona.

Ce face Bisector Studio?
Alexandra: Generează soluții.
Radu: Se vrea a fi un studio de design transdisciplinar axat atât pe probleme teoretice cât și practice care analizează în special acea relație dialogală între utilizator și obiect, discur, proces, din mai multe perspective: socio-cultural, chiar psihologice. Elementul concret, deocamdată, ceea ce producem, reprezintă, pe lângă colaborări, forme de abordare creativă a unor procese care au legătură cu designul în sine, dar și cu lumea artei în sens general.